Cancer la san

Cancerul la san continua sa fie o problema de mare actualitate in oncologie deoarece pe de-o parte frecventa imbolnavirilor prin aceasta localizare se mentine la un nivel foarte ridicat,iar pe de alta parte evolutia este grava mai ales in stadiile avansate. Ca frecventa in cancerul la femei in Romania cancerul la san ocupa locul 2 dupa cancerul de col uterin.

ATENTIE: Cancerul la san se poate vindeca daca pacientele se prezinta la medic in stadiul incipient, la primele simptome.

Cancerul la san este foarte rar intalnit inainte de varsta de 25 de ani.Frecventa lui creste continuu dupa 30 de ani. Trei sferturi dincazurile de cancer mamar apar dupa 50 de ani. Acesta poate fi descoperit in stadii precoce, intermediare sau avansate, si poate evolua lent, moderat sau rapid. Există numeroase tipuri de cancer mamar, fiecare necesitand un tratament adaptat si actualizat de catre personalul medical in functie de nevoile pacientului

Factorii de risc în cancerul mamar:

Care sunt cauzele apariţiei cancerului la san?
Prin notiunea de risc se intelege o probabilitate mai mare decat media, de a dezvolta acest tip de cancer. Riscul crescut de aparitie a cancerului la san se explica prin existenta hormonului sexual feminin estrogen, si in mod deosebit expunerea organismului la estrogen pe o perioada mai indelungata, ceea ce face din cancerul de san o boală hormono-dependenta. Un risc crescut pentru cancerul la san il prezinta si:

Factorii endogeni (care ţin de gazda)

1. inaintarea in varstă. Studiile releva faptul ca cele mai multe cazuri de cancer la san apar dupa 40 de ani (maximele de frecventa pe intervalele de varsta sunt in zona 45-49 de ani si 60-69 de ani) .
2. femeile care au avut primul ciclu menstrual la o varsta frageda, inainte de 12 ani, respectiv cele la care menopauza s-a instalat tarziu, dupa varsta de 55 de ani.
3. femeile care au avut primul lor copil dupa varsta de 30 de ani, sau cele care nu au avut copii.
4. lipsa alaptarii. Alaptarea este un factor de risc protector.
5. obezitatea aparuta dupa menopauza, cand abundenta tesutului adipos poate duce la cresterea nivelului de estrogen la femeie si prin urmare cresterea riscului de aparitie a cancerului la san.
6. femeile care au avut in antecedente afectiuni benigne ale sanului si stari
precanceroase (hiperplazii, displazii, metaplazii, distrofii şi cancerul lobular in situ) ce pot duce la cancere invazive.
7. cicatricile radiale (leziune de granita).
8. deficitele imune.
9. tulburarile endocrine (hipo- sau hipertiroidia si excesul estrogenic).

Factorii de mediu

1. iradierea regiunii toracice (mai ales inainte de 30 de ani).
2. dieta bogata in grasimi, proteine si dulciuri rafinate. Studiile arata ca tarile industrializate cele mai afectate de poluare prezinta o frecventa mai ridicata a cancerului la san. Explicaţiile pentru aceasta ar putea fi variate, incepand de la condiţiile economice din aceste tari, care favorizeaza un regim alimentar bogat in grasimi alimentare, imbogatit cu substante chimice provenite din tratamentele cu pesticide si hormonale la care sunt supuse produsele alimentare. Aceste tratamente sunt suspectate ca ar juca un rol important in aparitia cancerului.
O alimentatie prea abundenta favorizeaza aparitia cancerului la san, deoarece excesul de grasimi si adaosii alimentari cunoscuti sub denumirea de E-uri, la femei duce la producerea unei cantitati insemnate de estrogeni. De aceea se recomanda o alimentatie cumpatata, saraca in grasimi si carne rosie, dar completata cu fructe si legume proaspete, care ajuta la prevenirea cancerului la san prin efectul lor antioxidant (cresc imunitatea fata de infectii, rezistenta la stres, ajuta la prevenirea bolilor cardiovasculare).
3. expunerea sanilor la radiatii ultraviolete, mai ales la pacientele cu modificari de mastopatie.
4. consumul de alcool. Obiceiul de a consuma unul sau mai multe pahare de alcool pe zi duce la o crestere usoara a riscului de aparitie a cancerului la san.
5. stresul - este atit un factor de risc cat si un factor de agravare. Implicatiile stresului in cancer au fost studiate si continua sa fie obiectul a numeroase studii. O legatura cauzala directa intre stres si cancer este greu de stabilit, insa stresul reprezinta fara indoiala atat un factor de risc important pentru aparitia cancerului, cat si un factor important in estimarea evolutiei bolii, a prognosticului ei si a adaptarii psiho-emotionale la boala. Studiile indica o rata mai ridicata a cancerului la persoanele care au avut parte de mai multe evenimente stresante inainte de declansarea bolii.
6. contraceptivele orale-considerate ca factor de risc cand sunt administrate
inainte de prima sarcina sau pe o perioada mai mare de 10 ani. Cat despre femeile la menopauza, se pare ca tratamentul hormonal substitutiv bazat pe asocierea de estrogeni si progestative, ar duce la o usoara crestere a riscului pentru cancerul de san. Pe de alta parte, acest tratament ofera femeii protectie deloc de neglijat fata de osteoporoza, unele boli cardiovasculare si diverse alte boli legate de aceasta perioada de viata. Pana la aparitia unor rezultate concludente ale studiilor pe această tema, contraceptivele orale si substitutivele hormonale nu sunt prescrise femeilor care au avut cancer la san, evitandu-se recidiva.
7. expunerea prelungita la unde electromagnetice
8. fumatul activ sau pasiv.

Factorii genetici:

1. rudele de sange de gradul I (ex. fiicele bolnavelor de cancer la san) au risc de 2 ori mai mare comparativ cu populatia generala de a dezvolta cancer la san.
2.prezenta „factorului mamar de crestere derivat” (mammary derived growth factor 1-MDGF1) - au fost identificate modificari celulare in cancerele mamare
3. transmiterea ereditara - mostenire directa a defectelor genetice specifice (BRCA1), trasmitere modificata a unor gene (BRCA2), sindroame de agregare familiala, predispozitie genetica dependenta de interactiunile cu mediul - constau in prezenta la membrii aceleiasi familii a mai multor cancere colonoce, gastrice şi mamare

Cum puteti reduce riscul?

Expertii estimeaza ca mai mult de 50% din cazurile de cancer lasan pot fi evitate datorita unor imbunatatiri aduse stilului de viata.
Iata cteva sfaturi ce va pot ajuta sa scadeti riscul de aparitie al cancerului la san:
1. Nu fumati si evitati fumul altora.
2. Mancati sanatos: consumati multe fructe si legume si mai putina carne rosie. Limitati consumul de alcool.
3. Practicati o activitate fizica regulata. Aceasta va va ajuta si la mentinerea unei greutati corporale adecvate.
4. Protejati-va de soarele puternic si examinati-va periodic pielea, raportand medicului vostru eventualele modificari.
5. Urmati recomandarile de depistare a cancerului:
- autoexaminarea lunara care va ajuta sa va cunoasteti proprii sani in diferite stadii ale ciclului menstrual
- examinarea anuala la medic (incepand cu varsta de 20 de ani).
- mamografie precoce - in cazul in care o membra a familiei prezinta cancer mamar se recomanda ca prima mamografie sa fie facuta inainte de 40 de ani, dar dupa varsta de 20 de ani.
6. In cazul existentei unor afectiuni la nivelul sanului (de orice  natura) - se recomanda urmarirea evolutiei acestora
Simptomele cancerului mamar
La 90% dintre femei, cancerul la san este observat mai intai ca o excrescenta (tesut cu aspect de tumora ce iese din planul normal al sanului). Noua din zece excrescente mamare sunt benigne, multe dintre acestea fiind chisturi.
Totusi, exista si alte semne ce necesita atentie:
- modificari ale dimensiunii, formei sau aspectului sanilor (cresterea unui san comparativ cu celalalt, incretituri, ondulatii, retractii cutanate), precum si a lejeritatii de miscare a unui san in comparatie cu celalalt; este posibila dezvoltarea unei hipersensibilitati la acest nivel.
- marirea nodulilor limfatici de la periferia sanului sau axila, precum si aparitia de noduli noi la aceste nivele, care persista dupa menstruatie.
- dureri asociate nodulilor, care persista si incomodeaza stilul de viata sau somnul pacientei.
- durere unilaterala ce persista la nivelul sanului la femeile care au trecut de menopauza.
- abces sau inflamatie a sanului (tradusa prin roseata si durere) ce rezista la o prima serie de antibiotice.
- chist recidivant (tumora benigna de forma unei pungi inchise, de obicei cu un continut lichid sau semilichid).
- modificari ale mamelonului - frecvente la femeile peste 50 de ani - retractia sau distorsiunea mamelonului, excrescenta sau ingrosare, iritatie extinsa si pe zonele inconjuratoare, eczeme ale mamelonului (insotite de mancarimi intense); la femeile sub 50 de ani se intalneste supuratia cu sange (formarea si eliminarea de puroi sangvinolent).
- transpiratie abundenta la nivelul axilei.
- vascularizatia pronuntata la nivelul sanului.
- orice este palpabil sau vizibil doar la un san.
Cancerul de san nu este dureros, deci nu trebuie asteptata aparitia unei dureri pentru a consulta medicul. De fapt, multe femei sanatoase descopera ca sanii lor sunt plini de noduli inaintea unui ciclu si ca unele tipuri de excrescente mamare benigne sunt dureroase. Autoexaminarea sanilor face parte din ingrijirea sanatatii fiecarei femei, aceasta devenind astfel familiara cu felul in care acestia arata in mod normal, in diferite momente ale lunii. Este cel mai practic mod de a descoperi orice nodul sau modificare a sanilor. In perioada de crestere precum si ulterior in timpul ciclului, sanii sunt adesea umflati si prezinta noduli, astfel ca cea mai buna perioada pentru autoexaminare este la o zi sau doua dupa terminarea ciclului. In aceasta perioada sanii au un aspect normal (normalul difera de la persoana la persoana). Dupa menopauza, se poate stabili o dată fixa pentru autoexaminarea sanilor, de exemplu prima zi a lunii calendaristice.
Autoexaminarea lunara a sanilor isi propune sa depisteze aparitia sau accentuarea unei anomalii (prin raportarea la examinarea anterioara ), la nivelul:
- conturului sanilor - cautarea unei modificari de volum sau forma.
- suprafetei sanilor - cautarea unei scobituri, unei modificari de culoare sau a unei induraiii (ingrosari) a pielii.
- masei sanilor - depistarea unui nodul.
- mameloanelor - observarea crustelor, a unei adancituri, unei induratii, unui nodul, secretii de lichid clar sau sangvinolent sau a unei asimetrii de poziţie.
- ganglionilor - cautarea nodulilor duri deasupra si subclavicular, dar si la nivelul axilei.
Autoexaminarea sanilor cuprinde două etape:
- observarea sanilor in fata oglinzii.
- palparea sanilor si a ganglionilor.
Observarea
Se examineaza atent volumul si forma sanilor, din fata si din profil, respectand urmatorii pasi:
1. Va asezati in fata unei oglinzi cu mainile relaxate pe langa corp si va priviti cu atenţie ambii sani, pentru a observa o schimbare in marime, modificarea culorii pielii, umflatur sau retracţita pielii, plisarea pielii facand sa arate ca o coaja de portocala.
2. Ridicati bratele deasupra capului si analizati-va sanii si din pozitia aceasta. Examinati tesuturile cuprinse intre clavicula si axila.
3. Puneti mainile pe solduri si apasati, intarind astfel musculatura pectorala. Priviti cu atentie daca apare vreo modificare de forma la nivelul sanilor.

Palparea
Se poate efectua in două moduri: in pozitie culcata sau la dus. Se folosesc pentru palpare buricele celor 3 degete mijlocii (nu vsrfurile degetelor) ale mainii opuse sanului.

Mamografia

Mamografia este o radiografie a sanului, care permite vizualizarea glandei mamare i a eventualelor leziuni. Este in momentul de fata cea mai buna metoda de depistare a cancerului chiar si in lipsa simptomelor palpabile, precum si o buna metoda de diagnostic in cazul depistarii unei formatiuni in urma autoexaminarii. Femeile care vor face o mamografie nu vor folosi deodorante cu o zi inaintea efectuarii ei, deoarece acestea pot interfera cu razele X, aparand pe film ca spoturi de calciu sau microcalcifieri. De obicei se fac 2 expuneri pentru fiecare san, din unghiuri diferite. Doza de radiatii la care sunt supusi sanii nu poate fi considerata un factor determinant pentru cancerul de san, iar beneficiul mamografiei depaseste cu mult riscul minim al examinarii. In cazul cancerului la san, pe mamografie se poate observa o opacitate densa, cu contur neregulat, in mijlocul careia pot exista depozite caracteristice de calciu.
Perioada cea mai potrivită pentru a face o mamografie, inainte de menopauza, este dupa a 10-a zi de la inceputul ciclului menstrual, perioada in care sanii sunt supli, mai putin congestionati si pot fi examinati mai uşor. Mamografia este recomandata femeilor peste 40 de ani, insa sunt cazuri in care doctorul poate indica aceasta examinare mai devreme, pe baza unor factori de risc ai femeii.
Mamografia prezinta att avantaje cat si dezavantaje.
Avantaje:
- evidentiaza modificari mici la nivelul sanului (cu dimensiuni de 5 mm) care nu pot fi depistate prin palpare.
- depisteaza 95% din cazurile de cancer de san în stadiu precoce.
- permite instituirea unui tratament precoce si eficace al cancerului.
Dezavantaje:
- nu este o metoda de depistare 100% sigura, prin urmare exista cazuri in care rezultatele suspecte se dovedesc a nu fi cancer in urma unei biopsii.
- unele tumori nu pot fi detectate cu ajutorul mamografiei.
- pacienta resimte un anumit disconfort sau durere in timpul examinarii.

Ecografia este o metoda de diagnosticare ce utilizeaz ultrasunetele si este complementara mamografiei. Permite atat diferentierea dintre o masa solida si un chist, cat si vizualizarea leziunilor atunci cand sanii sunt densi. Este o metoda nedureroasa si este recomandata femeilor sub 35 de ani, ai caror sani sunt prea densi pentru a furniza o imagine clara in urma mamografiei.

Biopsia este o interventie necesara pentru stabilirea cu certitudine a diagnosticului de cancer. Presupune prelevarea unei probe de tesut si examinarea acesteia la microscop. Sunt mai multe tipuri de biopsii:
- aspirarea cu ajutorul unui ac subtire, care permite diferentierea intre celulele maligne si cele benigne ale unei excrescente mamare.
- de nodul, sub anestezie locala, care permite extractia unei probe mici de tesut.
- chirurgicala sau de excizie, care se realizeaza sub anestezie generala si presupune indepartarea intregului nodul si/sau a ganglionilor axilari
Tesutul indepartat in timpul biopsiei este examinat in laborator pentru a vedea daca cancerul este sau nu invaziv. Biopsia este utilizata pentru a stabili tipul cancerului depistat. De asemenea, proba biopsica stabileste gradul tumoral, ajutand la stabilirea prognosticului bolii.

Un diagnostic pozitiv pentru cancer atrage dupa sine alte teste, pentru a stabili gradul de raspandire al acestuia. Cele mai practicate teste sunt:
- tomografia computerizata – aceasta metoda foloseste razele X pentru a crea imagini detaliate a structurilor din interiorul organismului. Cu ajutorul unei substante de contrast injectate se poate vizualiza reteaua vaselor sangvine si prezenta tumorilor. Principalul beneficiu al acestei metode este precizia detaliilor, intrucat ofera posibilitatea de a obtine imagini ale unor sectiuni foarte subtiri (cel mult 1-2 mm grosime).
- ecografia ficatului - foloseste ultrasunete pentru depistarea tumorilor solide sau chistice in ficat. Aceasta procedura de examinare are avantajul ca poate fi reluata oricand, deoarece nu pericliteaza sanatatea pacientei.
- scintigrafia oaselor- prin acest test se injecteaza intravenos o substanta de contrast, slab radioactiva. Oasele ce prezinta metastaze absorb mai multa radioactivitate decat cele neafectate.
-radiografia pulmonara - pentru depistarea unor eventuale metastaze la nivel pulmonar
-recoltare de analize de sange si urina - investigatii minime obligatorii pentru testarea functionala a organelor vitale
Pentru intrebari va asteptam pe Forumul Medical al Portalului de Sanatate Doctor Bun